Biografie

MARCEL CRIHANĂ este fiul lui Alexandru Crihană şi al Marandei Crihană. Născut în 1942, la 18 mai. Istoric şi critic literar român, doctor în filologie, cadru didactic universitar. Scriitor şi poet. Fondatorul Editurii Perpessicius din Bucureşti; fondatorul atelierelor de creaţie Perpessicius - Bucureşti şi Perpessicius - Crihană, Valea Mărului. Director general al Editurii Perpessicius şi al revistei de cultură Paradox. Editor senior al revistelor Graphic Arts & Media Business Review şi Vârste şi Trepte. A semnat peste 50 volume individuale, 78 de prefeţe, ediţii, postfeţe. A îngrijit peste 30 antologii (la care a participat şi ca autor), a scris in alte peste 70 volume colective, iar ca editor sau consultant editorial, a contribuit substantial la aparitia a peste 250 cărţi. Sute de articole de specialitate, comunicări ştiinţifice şi publicistică (cronici şi recenzii, editoriale, articole de opinie şi atitudine etc.)

Marcel Crihană s-a stins din viaţă la 6 aprilie 2010 şi este înmormântat alături de părinţii săi, în localitatea natală, Valea Mărului, Galaţi.

miercuri, 6 aprilie 2011

6 aprilie 2010 - 6 aprilie 2011

Acum un an, am petrecut, în 6 aprilie, ultima dimineaţă cu tatăl meu. Era în Săptămîna Luminată şi mă bucuram că a mai fost alături de noi pentru Sărbătorile Pascale...


Cu puţină vreme înainte să plece definitiv, îi priveam adesea chipul brăzdat adînc de suferinţă, chinuit zadarnic de cîte un surîs - sau, mă rog, ceea ce ar fi trebuit să fie surîs cînd ne întîlneam, iar el îmi spunea: “Nu te mai uita la mine cu atîta milă, nu te suport...”. Iar eu îi răspundeam, invariabil: “Eu mă uit cu milă la tine?! Stai să vezi cum mă uit la mine...” Zîmbea, totuşi. “Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima... Crezi că eu mă suport??” Devenise un fel de ritual: să-mi spună asta, să-i spun asta...


Am fost la Valea Mărului. Vălmărenii au dat numele lui străzii pe care a locuit cîndva, cu 30 ani în urmă. Recent, au apărut primele cărţi de identitate care îi poartă numele. Sună ciudat, dar acum se poate spune că tata este un drum, o cale... :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu